sâmbătă, 20 august 2011

I hate boys.

Am ajuns si la aceasta afirmatie, la care nu credeam ca am sa ajung vreodata. Pana acum mi se pareau niste fiinte gingase care te poarta in culmea fericirii. Fac chestia asta pana la un anumit punct. Pana in punctul in care se gandesc doar la ei, la fericirea lor, la satisfactile lor, la perversiunile lor, la fizicul lor, la imaginea lor, la orgoliul lor, DOAR LA EI. Fara a lua in calcul sufletul, sentimentele, ochii nostri ramasi fara lacrimi. Ei stiu doar sa ceara, sa urle, sa loveasca, sa jigneasca, sa invinovateasca pe nedrept, sa raneasca, sa injoseasca, sa minta, sa insele, sa FACA TOTUL CA SA LE FIE LOR BINE.

Bineinteles cred ca exista si un baiat care sa isi iubeasca partenara mai mult ca pe xce, sa o respecte, sa o alinte, sa o inteleaga, sa o ajute, sa o adore, sa fie BAIATUL aproape PERFECT. Dar acest baiat este pe cale de disparitie si se intalneste foarte rar, iar atunci cand il intalnim trebuie sa tinem de el cu dintii si sa.l apreciem si respectam.

In momentul de fata pot spune ca nu mai am nici cea mai mica incredere in baietii, si  nici in vrajelile lor ieftine. Trebuie sa faca multe compromisuri si sacrifici pentru a ma face sa cred cu adevarat in ei. 

P.s: Trebuia sa ma descarc si nu sunt deloc misogina. Dar sunt o fata foarte dezamagita de aceste specimene.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu