luni, 11 aprilie 2011

Suspin.

Ploua. Doar sunetul picaturilor reci, ce se opresc puternic pe acoperisul ruginit al casei batrane, se mai aude in camera ei intunecoasa. Secunde,minute,ore,zile, habar nu are cat timp a trecut de cand nu a mai tras jaluzele, de cand nu a mai privit lumina zilei cu optimism, acum lumea ei este formata din pachetul de serveste, pachetul de tigari, ip.odul si cafeaua, singurele obiecte ce o mai tin in viata. Fum, prea mult fum, in jurul si sufletul ei. A uitat sa mai zambeasca, a uitat ca exista persoane care o iubesc, si care ii merita zambetul si prezenta. A uitat ca el pentru ea ar trebuii sa fie UN NIMENI, o persoana care nu stie sa iubeasca, nu stie sa daruiasca, ci decat sa tipe, sa injure, sa reclame, sa ignore, sa rupa suflete, sa faca pamantului umbra degeaba. Dar totusi, ea il adora, adora simpla lui imagina, adora vocea lui, parfumul lui, melodiile pe care el le fredoneaza, adora chiar si atunci cand este langa ea, dar in bratele altei fete. ADORA tot ce tine de el. Dar oare el merita? CU SIGURANTA NU, fata stie asta dar refuza sa creada, se minte pe ea insasi si incerca sa ramana cu aceeasi idee, ma iubeste dar nu stie sa arate, dar in sinea ei stie ca asta nu este posibil. Si chiar daca el a distrus.o, a facut.o sa.si inece sentimentele in vicii, sa uite sa mai zambeasca, sa isi ingroape trupul sub ploapuma transpirata zile intregi, sa traiasca, ea il adora... Iar el, el ramane un gunoi prea mult iubit...

2 comentarii: